Autentificare utilizatori

Parteneri media

www.tmpress.ro - Informație curată

http://www.radiotimisoara.ro - Conectat la evenimente

http://www.radiotimisoara.ro - Conectat la evenimente

Finanţatori şi sponsori

"Ziua mondială ADHD"

Navigator

Cine e online

În acest moment sunt 0 utilizatori şi 1 vizitator online.

Cine e nou

  • albastrela
  • cri
  • Caskett
  • marianmariana
  • kitty_mnk1985

                                 Descarcă DECLARAŢIA 230

Care sunt cele mai importante schimbări în creier după naştere?

În timp ce copiii vin pe lume cu câteva reflexe de supravieţuire foarte folositoare, ei sunt încă uimitor de
neajutoraţi, în mare parte pentru că cortexul cerebral este încă prematur. Ca
parte superioară, cea mai recent evoluată parte a creierului, cortexul cerebral
este responsabil pentru toate gândurile noastre conştiente, sentimente,
amintiri şi acţiuni voluntare.

 

Deşi toţi neuronii din cortex sunt produşi înainte de naştere, aceştia sunt slab conectaţi. În contrast cu
coloana vertebrală, cortexul cerebral produce cele mai multe din conexiunile
sinaptice după naştere, într-o explozie masivă de formare a sinapselor
cunoscută ca perioada exuberantă. La punctul său culminant, cortexul cerebral creează un uluitor număr (billioane) de sinapse noi în fiecare secundă. Datorită
acestor noi conexiuni ale  creierului
bebeluşului, el poate vedea culorile, poate să apuce cu două degetele sau să
realizeze un ataşament puternic pentru părinţii lui.

Pe la vârsta de doi ani, cortexul cerebral al unui copil conţine mult
peste o sută de trilioane de sinapse. Această perioadă de exuberanţă sinaptică
este diferită în zone diferite ale cortexului cerebral: începe mai devreme în
regiunile senzoriale primare, cum sunt cortexul vizual, dar se declanşează ceva
mai târziu în lobii temporali şi frontali, regiuni ale creierului implicate în
funcţii emoţionale şi cognitive superioare. Cu toate acestea, numărul
sinapselor rămâne la punctul culminant menţionat, la nivel supra-abundent în
toate regiunile cortexului cerebral, în timpul copilăriei mijlocii (4-8 ani).
Începând cu anii mijlocii de şcoală elementară şi continuând până la sfârşitul adolescenţei, numărul de sinapse
apoi descreşte treptat până la niveluri adulte.

 

Există vreo diferenţă în dezvoltarea creierilor băieţilor şi fetelor?

Da, dar ele sunt subtile, şi un
produs atât al educaţiei cât şi al influenţelor educative şi culturale. Neurologii
au ştiut de mulţi ani că creierele bărbaţilor şi femeilor nu sunt identice.
Creierele bărbaţilor tind să fie mai lateralizate
– adică, cele două emisfere operează mai independent în timpul activităţilor
mentale specifice. Pentru acelaşi tip de exerciţii, femeile tind să-şi
folosească emisferele lor cerebrale mai egal. O altă diferenţă este mărimea:
bărbaţii de toate vârstele tind să aibă creiere ceva mai mari, în medie, decât
femeile, chiar şi după corectarea diferenţelor mărimii corpului.

Măsurătorile electrice arată diferenţe în funcţia creierului băieţilor şi fetelor din momentul
naşterii. Pe la trei luni, creierele băieţilor şi fetelor răspund diferit la
sunetul limbajului uman. Pentru că apar atât de devreme în viaţă, astfel de
diferenţe sunt probabil produsul eredităţii şi influenţelor hormonale. Ştim că
nivelul de testosteron creşte în feţii masculini chiar de la şapte săptămâni de
gestaţie şi că testosteronul afectează creşterea şi supravieţuirea neuronilor
în multe părţi ale creierului. Hormonii sexuali feminini pot avea un rol şi în
formarea dezvoltării creierului, dar funcţia lor nu este acum bine înţeleasă.

Diferenţele în dezvoltarea
creierului în funcţie de sexul copilului sunt reflectate în orarele de
dezvoltare oarecum diferite ale fetelor şi băieţilor. Prin cele mai multe
măsurători de dezvoltare senzorială şi cognitivă, fetele sunt puţin mai
avansate: vederea, auzul, memoria, mirosul şi atingerea sunt toate mai acute la
copiii de sex feminin.

Fetiţele bebeluş au şi tendinţa de a fi mai ancorate
din punct de vedere social – răspunzând mai mult la vocile şi feţele umane sau
plângând mai puternic ca răspuns la plânsul altui copil – şi în general sunt mai
avansate decât băieţii în apariţia deprinderilor motorii fine şi de limbaj.

Băieţii în cele din urmă le ajung din urmă în multe din aceste
sfere. Pe la trei ani, ei au tendinţa de a depăşi fetele într-o sferă
cognitivă: integrarea vizual-spaţială, care este implicată în activităţi de
asamblare, puzzle. Bărbaţii de toate vârstele tind să aibă performanţe mai bune
decât femeile în exerciţii de structurare spaţială, de a imagina un obiect în
spaţiu, în timp ce femeile de toate vârstele tind să aibă performanţe mai bune
decât bărbaţii la anumite exerciţii verbale şi la identificarea expresiei
emoţionale pe faţa altei persoane. Este important de subliniat că aceste
descoperiri descriu doar diferenţele medii între băieţi şi fete. De fapt, gama
de abilităţi la fiecare gen este mult mai mare decât diferenţa dintre „fata
medie” şi „băiatul mediu”. Cu alte cuvinte, există foarte mulţi băieţi cu
deprinderi verbale excelente şi fete cu abilitate vizual-spaţială excelentă. În
timp ce poate fi de ajutor pentru părinţi şi profesori să înţeleagă tendinţele
diferite dintre cele două sexe, nu trebuie să aşteptăm ca toţi copiii să se
conformeze acestor norme.

Genele şi hormonii pot
determina  diferenţieri între cele două
sexe, dar ele nu sunt responsabile în totalitate pentru diferenţele de sex în
creierele copiilor. Experienţa joacă
şi ea un rol fundamental. Să luăm de exemplu băiatul „tipic”, cu deprinderile
lui spaţiale mai avansate; el poate va prefera activităţi ca alpinismul
(căţăratul) sau împinsul unui camion – lucruri care nu-i îmbunătăţesc
deprinderile vizual-spaţiale. Fata „tipică”, prin contrast, va gravita mai ales
înspre jocuri cu păpuşa şi fraţii, lucruri care îi îmbunătăţesc deprinderile
sociale şi verbale.

Dar să nu uităm de plasticitatea sistemului nervos care  oferă părinţilor şi altor îngrijitori o
oportunitate minunată de a compensa anumite tendinţe pe care le au băieţii şi
fetele. De exemplu, se ştie că interacţiunea verbală mărită poate îmbunătăţi
deprinderile lingvistice ale copiilor mici. Aşadar „băiatul tipic” poate
beneficia în mod special de la un îngrijitor care îl implică în multă
conversaţie şi jocuri de cuvinte. Pe de altă parte, „fata tipică” poate
beneficia mai mult de la un îngrijitor care o implică în rezolvarea unor
activităţi de tip puzzle sau în construirea unui bloc turn – activităţi care
încurajează integrarea vizual-spaţială. Prin aceasta nu vrem să descurajăm
copiii de la jocul tipic sexului lor (deoarece împinsul camioanelor sau jocul
cu păpuşile sunt activităţi grozave pentru orice copil mic), ci dorim a
suplimenta aceste activităţi cu experienţe care încurajează dezvoltarea multor
competenţe.

 

Psih.Letiţia Baba      

Fundaţia de Abilitare “Speranţa”

 

Parteneri web: Take a New Look Newlook Euproject Scoala Parintilor Autism Romania

Design si hosting: Paymaster Web Design Studio - Concept original: Artinet