Autentificare utilizatori

Parteneri media

www.tmpress.ro - Informație curată

http://www.radiotimisoara.ro - Conectat la evenimente

http://www.radiotimisoara.ro - Conectat la evenimente

Finanţatori şi sponsori

"Ziua mondială ADHD"

Navigator

Cine e online

În acest moment sunt 0 utilizatori şi 0 vizitatori online.

Cine e nou

  • albastrela
  • cri
  • Caskett
  • marianmariana
  • kitty_mnk1985

                                 Descarcă DECLARAŢIA 230

Când începe să funcţioneze?

Când începe dezvoltarea creierului?

Dezvoltarea creierului începe cu
formarea şi închiderea tubului neural, ţesutul nervos cel mai timpuriu care
arată ca o râmă grasă întinsă de-a lungul întregului spate al embrionului.
Tubul neural se formează din placa neurală, care începe să se formeze la doar
şaisprezece zile după concepţie. Această placă se lungeşte şi începe să se
plieze, formând un şanţ pe la optsprezece zile, care apoi începe să fuzioneze
şi să se închidă într-un tub pe la douăzeci şi două de zile după concepţie. Pe
la 27 de zile, tubul este închis în totalitate şi a început deja să se
transforme în creier şi coloana vertebrală a embrionului.

Când începe creierul fătului să funcţioneze?

În general, sistemul nervos
central (care este compus din creier şi coloana vertebrală) se maturizează
într-o secvenţă de la „coadă” la cap. În doar a cincea săptămână de la concepţie, primele sinapse încep să se
formeze în substanţa cenuşie a sistemului nervos. Prin a şasea săptămână,
aceste conexiuni neurale timpurii permit primele mişcări ale fătului – arcuiri
spontane şi îndoiri ale întregului corp – pe care cercetătorii le pot detecta
prin imagini cu ultrasunete. Multe alte mişcări urmează apoi – ale membrelor
(pe la opt săptămâni) şi degetelor (zece săptămâni), ca şi anumite mişcări
coordonate surprinzătoare (sughiţul, întinderea, căscatul, suptul, înghiţitul,
prinderea cu mâna şi suptul degetului). Pe la sfârşitul primului trimestru,
repertoriul de mişcări al unui făt este remarcabil de bogat, chiar dacă cele mai
multe femei gravide nu simt nimic. (Cele mai multe femei simt primele mişcări
fetale pe la optsprezece săptămâni de sarcină.)

Al doilea trimestru marchează punctul de plecare pentru
alte reflexe critice: mişcări de respiraţie continue (adică, contractări
ritmice ale diafragmei şi ale muşchilor pieptului) şi supt coordonat şi reflexe
de înghiţire. Cel din urmă care se maturizează
este cortexul cerebral, care este responsabil pentru cea mai mare parte din
ceea ce considerăm ca viaţă mentală – experienţa conştientă, acţiuni voluntare,
gândirea, amintirea şi simţirea. De abia a început să funcţioneze pe când
gestaţia se află la sfârşit. Copiii
prematuri prezintă activitate electrică foarte rudimentară în regiunile
primare senzoriale ale cortexului cerebral – acele regiuni care percep
atingerea, vederea şi auzul – ca şi în regiunile motorii primare ale cortexului
cerebral. În ultimul trimestru de sarcină, fătul este capabil de forme simple
de învăţare, cum ar fi: descreşterea răspunsului la tresăriri sau la  un stimul auditiv repetat, sau o aplaudare mai
puternică în dreptul abdomenului mamei.

Care sunt cele mai importante influenţe asupra dezvoltării creierului
înainte de naştere?

Mulţi factori pot influenţa
dezvoltarea creierului fătului, dar cele mai multe femei gravide sănătoase nu
au nevoie să-şi schimbe radical modul de viaţă pentru a promova dezvoltarea
optimă a creierului. Nutriţia bună
este importantă, deoarece creşterea creierului – ca şi creşterea restului
corpului fătului – este influenţată de calitatea dietei femeii gravide.
Alcoolul şi ţigările trebuie evitate, deoarece acestea pot afecta formarea şi
conectarea celulelor creierului. Unele substanţe chimice şi forme de radiaţii
sunt potenţial nocive pentru dezvoltarea creierului fătului, dar cele mai multe
dintre acestea se referă doar la femeile expuse la ele prin ocupaţia lor –
adică acelea care lucrează la ferme sau în fabrici, laboratoare, spitale,
uscătorii sau alte locuri care le expun la chimicale periculoase, radiaţii sau
infecţii.

Infecţiile reprezintă poate cel mai mare pericol pentru dezvoltarea creierului fătului. Multe infecţii în
aparenţă fără pericol pot întrerupe serios dezvoltarea fetală, inclusiv
formarea şi conectarea celulelor creierului. Din fericire, cele mai multe femei
sunt deja imune la cele mai periculoase dintre acestea – rubeola  şi virusul varicelei. Alte infecţii potenţial
periculoase includ cytomegalovirusul (CMV), toxoplasmoza şi mai multe boli
transmise pe cale sexuală (sifilis, gonoree şi herpes genital). Testarea prenatală
şi tratamentul pot minimaliza riscul unora dintre acestea, dar în general,
femeile gravide pot să protejeze creierul copilului cel mai bine prin
practicarea unei igiene stricte: spălaţi-vă mâinile frecvent, evitaţi prietenii
sau colegii bolnavi, fiţi precauţi cu săruturile „murdare” şi nu împărţiţi
mâncarea sau băuturile cu nimeni – nici măcar cu copilaşii dumneavoastră!

Dezvoltarea postnatală

Cât de dezvoltat este creierul la naştere?

Deşi a cunoscut deja un uimitor
volum de dezvoltare, creierul unui copil nou-născut este încă într-o continuă
formare. La naştere, doar porţiunile inferioare ale sistemului nervos şi
tulpina cerebrală a creierului sunt foarte bine dezvoltate, în timp ce
regiunile superioare  sunt încă
primitive.

Când pediatrii conduc o serie de
teste ale reflexelor nou-născutului, ei evaluează în principal funcţia acestor
centre neurale inferioare. Aceste reflexe includ: tresăritului sau reflexul „Moro”
(copilul îşi deschide braţele apoi le închide încet ca răspuns la o mişcare
bruscă sau senzaţia că va cădea) şi chiar remarcabilul reflex de a păşi
(bebeluşul „merge” când îl ţineţi în sus când picioarele ating o suprafaţă
plană).

Creierul uman are nevoie de timp
pentru a se dezvolta, astfel încât natura s-a asigurat că circuitele neurale
responsabile pentru cele mai vitale funcţii ale corpului – respiraţia, bătaia
inimii, circulaţia, somnul, suptul şi înghiţitul – sunt deschise şi
funcţionează pe când bebeluşul iese din pântecul protector al mamei. Restul
dezvoltării creierului poate urma un ritm mai lent, maximizând oportunitatea
pentru ca experienţa şi mediul să capete o formă în mintea în formare a bebeluşului.

Ce rol joacă părinţii în dezvoltarea creierului bebeluşului?

Părinţii constituie o altă parte importantă a ecuaţiei dezvoltării.
Copiii mici preferă stimuli umani – faţa dumneavoastră, vocea, atingerea şi
chiar mirosul – înainte de orice altceva. Ei se orientează instinctiv după
feţele oamenilor şi mai degrabă ar asculta un discurs sau o cântare decât orice
alt sunet.

La fel cum nou-născuţii se nasc
cu un set de instincte foarte folositoare pentru supravieţuire şi orientarea
faţă de noul lor mediu, aşa şi părinţii sunt programaţi să-i iubească şi să
răspundă la semnalele lor. Cei mai mulţi adulţi  îi găsesc pe copiii mici irezistibili şi vor
instinctiv să-i hrănească (educe) şi să-i protejeze. În mod sigur nu este un
accident faptul că afecţiunea pe care cei mai mulţi părinţi o simt faţă de
bebeluşii lor şi tipul de atenţie cu care dorim cel mai mult să-i înconjurăm –
atingerea, ţinutul în braţe, consolarea, legănatul, cântatul şi vorbitul –
oferă exact cea mai bună stimulare pentru creierul lor aflat în creştere.
Pentru că dezvoltarea creierului este atât de mult dependentă de experienţa
timpurie, cei mai mulţi bebeluşi vor primi felul potrivit de educaţie din
primele lor zile, prin îndemnurile noastre pline de iubire şi prin instinctele
parentale.

În ciuda publicităţii excesive
şi recente despre „cum să vă faceţi copilul mai isteţ”, oamenii de ştiinţă nu
au descoperit nici un truc special pentru amplificarea fazei conexiunilor în
dezvoltarea creierului copiilor. Îngrijirea normală, iubitoare, pare să le
ofere bebeluşilor mediul ideal pentru încurajarea propriilor explorări, care reprezintă
întotdeauna cea mai bună cale pentru învăţare.

Singura formă de stimulare
despre care s-a dovedit că face o diferenţă este limbajul: copiii mici şi copiii cu care se conversează, cărora li
se citeşte şi sunt implicaţi într-o mulţime de interacţiuni verbale prezintă
deprinderi lingvistice oarecum mai dezvoltate decât copiii care nu sunt
implicaţi prea mult în astfel de interacţiuni de către îngrijitorii lor. Pentru
că limbajul este fundamental pentru cea mai mare parte din restul de dezvoltare
cognitivă, această acţiune simplă – vorbitul
cu şi ascultatul copilului dumneavoastră – este una din cele mai bune căi
de a fructifica cea mai mare parte din anii critici de dezvoltare a creierului.

 

Psih.Letiţia Baba      

Fundaţia de
Abilitare “Speranţa”

Parteneri web: Take a New Look Newlook Euproject Scoala Parintilor Autism Romania

Design si hosting: Paymaster Web Design Studio - Concept original: Artinet