Autentificare utilizatori

Parteneri media

www.tmpress.ro - Informație curată

http://www.radiotimisoara.ro - Conectat la evenimente

http://www.radiotimisoara.ro - Conectat la evenimente

Finanţatori şi sponsori

"Ziua mondială ADHD"

Navigator

Cine e online

În acest moment sunt 0 utilizatori şi 1 vizitator online.

Cine e nou

  • albastrela
  • cri
  • Caskett
  • marianmariana
  • kitty_mnk1985

                                 Descarcă DECLARAŢIA 230

JOCUL LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ (3-6 ANI)

     La această vârstă se poate identifica registrul cel mai diversificat de jocuri din întreaga copilărie.

     Ce jocuri preferă copiii între 3 şi 6 ani?

  • Jocul de mişcare (cu mingea, cu cercul, jocuri cu bile, aruncarea de discuri la ţintă, popice etc.) Cu preşcolarul mare se iniţiază, în cadrul organizat al grădiniţei, jocuri didactice de mişcare, ce combină muzica cu dansul. Acest gen de activităţi contribuie la dezvoltarea abilităţilor motrice, la disciplinarea comportamentului, precum şi la creşterea rezistenţei copilului;

  • Jocul de asamblare (puzzle, incastre) şi jocul de construcţie (cu cuburi, pământ, plastilină, lut, nisip sau alte materiale). Toate aceste jocuri contribuie la dezvoltarea deprinderilor manuale ale copilului ;

  • Jocul cu subiect (jocurile cu roluri din poveşti sau din viaţa reală - joacă ei inşişi sau folosesc păpuşi). Din această categorie un loc privilegiat în topul preferinţelor îl are jocul “de-a familia”. El apare la toate vârstele şi îmbracă forme caracteristice mediului de provenienţă a copilului. Preşcolarul manifestă atracţie şi pentru jocul “de-a medicul”, “constructorul”, “vânzătorul” etc. Acest tip de joc este un bun prilej de asimilare a experienţei de viaţă, de imitare a atitudinilor şi comportamentelor adulţilor, de implicare emoţionala activă (în joc, copilul exprimă diverse trăiri: bucuria, tristeţea, afecţiunea, gelozia, el le înţelege treptat şi devine conştient de ele). Jocul cu subiect are şi un caracter educativ: imitând şi identificându-se cu personajele pozitive din poveşti, copiii devin sensibili la valori ca: adevăr, bine, frumos, dreptate şi la formarea unor trăsături caracteriale: bunătate, răbdare, hărnicie, curaj, perseverenţă etc. Jocul devine astfel un instrument şi un mijloc în dezvoltarea emoţională, cognitivă şi socială;

  • Jocul de creaţie - se organizează spontan, după un eveniment marcant şi impresionant. Cu cât preşcolarul este mai mare el devine capabil să redea un fragment de viaţă mai complex. Apare şi jocul dramatic (de-a teatrul de păpuşi), în care va întruchipa diverse personaje. Fetiţele răscolesc dulapurile pentru a găsi haine potrivite ca să se costumeze sau, mai simplu, confecţionează îmbrăcăminte şi accesorii pentru păpuşi.

  • Jocul cu reguli - acest tip de joc este sugestiv ilustrat la preşcolar prin jocul “de-a v-aţi ascunselea”. După opinia specialiştilor se poate constata o evoluţie în ceea ce priveşte asimilarea regulilor aferente acestui joc, de la preşcolarul mic la cel mare. Astfel, preşcolarul mic nu este capabil să-şi însuşească corect regulile jocului şi crede că este suficient să-şi ascundă capul. De asemenea, el nu are răbdare să rămână în ascunzătoare, iar dacă este chemat nu rezistă tentaţiei şi se deconspiră imediat. Preşcolarul mijlociu este capabil să asimileze corect regulile, deci realizează un progres faţă de etapa anterioară. El însă rămâne deficitar în organizarea tuturor momentelor jocului. Concret, acesta caută mult ascunzătoarea, manifestând preferinţă pentru locuri cât mai îndepărtate şi mai inaccesibile, ca urmare, va ajunge cu greu la punctul de bătaie, ratând finişul. În fine, preşcolarul mare reuşeşte să se integreze perfect la exigenţele acestei activităţi;
         Dintre jucăriile  recomandate la această vârstă amintim: echipamentul de joacă pentru gradină,  puzzle din 10-20 de piese, Lego, animale de pluş, păpuşi şi îmbrăcăminte pentru ele, mobilier pentru păpuşi, căsuţă,  maşinuţe cu telecomandă,  tricicletă şi bicicletă cu cască de protecţie, păpuşi ce pot fi manipulate cu mâinile şi degetele (teatru de păpuşi), hăinuţe colorate şi accesorii cu care să se poată deghiza, casetofon şi casete audio, foarfecă special destinată vârstei, creioane colorate, carioci, lipici (toate non-toxice), jocuri uşoare pe computer, cărţi de poveşti etc.
         La 4 ani, copilul simte nevoia unui partener de joc (de preferinţă copil), nevoie care se acutizează pe la 5 ani. De regulă, atracţia sa este dirijată, fie către un alt copil mai mare ca vârstă, fie către un copil mai mic (caz în care îşi asumă rolul de coordonator al jocului). Dacă partenerul lipseşte, el crează unul imaginar, ceea ce sugerează apariţia “jocului de alternanţă”. Către vârsta de 5 ani, conduitele implicate în joc, inclusiv cele verbale sunt tot mai diversificate, numărul jucăriilor utilizate scad, dar cresc substitutele lor imaginare.

Psih. Beatrice Pălici & Psih. Karla Stana

Centrul de Resurse şi Asistenţă Educaţională « Speranţa »

Parteneri web: Take a New Look Newlook Euproject Scoala Parintilor Autism Romania

Design si hosting: Paymaster Web Design Studio - Concept original: Artinet